Am avut cablu sau parabolică în ultimii 22 de ani. Nici nu-mi pot
imagina cum era înainte de asta. Am deci o mulțime de canale pe
care văd o mulțime de filme și de alte treburi. Netul e și el o alternativă apărută
de câțiva ani buni.
Ce vedem noi la televizor ? Noi la televizor vedem următoarele: un
pic de cultură și foarte multă subcultură, știri prezentate în
diverse culori, în funcție de deținătorii conturilor, filme
documentare despre cât de natural se poartă animalele sălbatice
din Africa, în realitate în zone de cele mai multe ori împrejmuite și păzite de
braconieri, concursuri de talente, starea vremii și multe filme,
naturale sau animate.
Majoritatea filmelor pe care le vedem sunt americane. Acolo vedem noi
despre mărețul vis american, despre valorile lor, respectiv
patriotismul, familia și, mai ales, banul, și despre dragostea care
stă la baza întemeierii și durabilității familiei. La noi, în
filmele românești, vedem cât de cocalari suntem, cum triumfă
tupeul, mârlănia și lipsa de cultură și educație.
În aceste condiții, inevitabil influențați de toate cele de pe
sticlă și de pe net, laolaltă cu șansa sau neșansa unor
antecedente familiale și de anturaj mai mult sau mai puțin
inteligente, trăim noi, aceștia.
Unii vor putere. Alții vor putere dar nu recunosc și o dau în
fundul copiilor. Alții vor doar liniște. Alții nu au decât șansa
luptei pentru supraviețuire.
Fiecare, în felul lui, speră că, nu-i așa, își trăiește
viața.
Toate acestea fiind zise, chiar dacă nu au neapărat legătură cu
cele ce urmează, în afara faptului că nu se poate spune că nu am făcut o
introducere sănătoasă, ajung la problemele mele.
Prima dintre ele e că mi-e dor de copil. E departe și de fiecare
dată când vorbim vine și momentul în care trebuie să închidem.
Și pe urmă am impresia că l-am lăsat singur și că nu-i sunt
alături și mă simt nașpa rău, pentru o vreme.
A doua e că nu înțeleg de ani de zile o chestie. În toate filmele
americane, povestea începe cu amor intens. Pasiune, scântei, total
match, speranțe de fericire până la adânci bătrânețe. După o
vreme, de regulă scurtă, femeia săraca tânjește după tandrețe,
Hayo Silver ! și orgasme multiple, iar dânsul, inevitabil, e obosit
și-i propune s-o lase pe mâine. Chiar dacă ”duamna” e beton și
plină de dorință, de multe ori el și-a găsit pe alta și nu știe
cum să-i spună, sau doar e obosit și nu înțelege de ce atâta
zog-zog noapte de noapte. Zog zog se traduce aici nu doar prin
orgasme, ci și prin atenție, îmbrățișări, somn împletit,
sărutări, mângâieri, încurajări, așteptări, întâmpinări,
tot setul ăla de gesturi care produc energie pozitivă.
La noi se pare că mâncarea, sau apa, sau aerul, au efect invers. Băieții se
trezesc respinși din ce în ce mai des și mai agresiv. Dureri de
cap, bufeuri, epuizare, copii, motivele pot umple caiete studențești.
Unii se descurcă, probabil, cum pot. Alții nu-și doresc, neapărat,
soluția asta.
Literatura produsă de specialiști spune două
lucruri care nu se simpatizează: Amorul cu orgasme e supersănătos
și arătos dar, în același timp, femeile aleg să nu mai aibă
nevoie de bărbați la vârste care se pare că nu depind de ele,
începând chiar cu vârste cum ar fi 30.
...
Văd în jur despărțiri. Unii probabil că nu au curaj, sau depind
de tot felul de aranjamente, începând, desigur, cu
responsabilitățile pentru copii, și mimează fericirea, continuând lupta. Toate
situațiile astea sunt foarte triste. Și mai trist e că oamenii nu
vorbesc, nu caută soluții și zilele trec și sângele se
otrăvește.
Mare păcat...
Cred că de aia e atâta răutate printre noi. Știu pe pielea mea.
În loc să vorbim și să găsim soluțiile, care sunt atât de
aproape și de surprinzătoare uneori, ne îndemnăm doar unii pe
alții să ne trăim viața, simțindu-ne cunoscători și înțelepți
și generoși în felul ăsta și pe urmă adormim noapte de noapte
mestecând frustrări, otravă și gânduri necurate.
Vreau să zic doar, în această incoerentă bâlbâială, că în
înțelepciunea mea nemărginită cred că ”trăiește-ți viața”
începe cu doza de curaj necesară pentru mărturisire, comunicare,
sinceritate.
Profund, este ?
