Se
dă următorul subiect: vacanța de vară.
Vacanța
de vară vine, e ceva care urmează, toată lumea o așteaptă în
scurt timp. Și totuși, deși nu iarna vine (winter is not
coming), iar încălzirea globală, se zice, e în plină
expansiune, desfășurare, upgrade, noi stăm încă și ne zgribulim
sub un cer, ca să zic așa, violet. Vara ar trebui să fie la rând.
În
ordine cronologică: a nins, urșii și-au dormit somnul de iarnă
mai aproape de gura sobei ca niciodată, apoi zăpada s-a topit, s-a
crăpat de primăvară, paștele a venit târziu, mieii apucaseră să
zburde mult și bine pe câmpii până la ora H din ziua Z, seceta
încrețea frunțile oamenilor simpli, de la țară, nu puteau ara și
pune în pământ că era prea uscată glia, toate erau, adică, la
locul lor, până când, vorba vechilor posesori de viniluri și de
pick-up, a început să sară acul. Săptămână de săptămână
starea vremii, cu tot cu prognoza meteo, s-au îngânat în același
fel, pe repeat. Dj-ul e slab tare anul ăsta, vremea e la indigo,
pământul deja mustește de apă, aerul mustește de apă, cerul e o
streașină care curge, curge, curge, iar picioarelor mele le
clănțăne dinții de frig. Nici vorbă de secetă, nici poveste de
vară, nici gând de caniculă.
Nu
mai cred de mult în povestea cu încălzirea globală, e mai degrabă
umezirea globală, e un fel de încălzire globală inversă. Nici nu
știam că există atâta mâl împrăștiat pe câmpuri până nu
l-am văzut îngrămădit în șanțuri dimineață pe deneu, la
Turturești.
Așa
că, dragă vacanță de vară, începi să semeni cu dorințele pe
care le puneam pe hârtie pentru Moș Crăciun/Gerilă pe vremuri de
mult apuse. Ești un vis, pari a te destrăma în fiecare dimineață,
la trezire. Stăm cam rău cu calciul, ne trebuie soare cu disperare,
aș putea spune că relațiile noastre cu fetele depind de asta, și
chiar spun. După duminică începuse parcă să se zărească de
vară, dar într-o noapte s-au întors puhoaiele de nori de parcă
n-ar fi sfârșitul lui mai, cu zile lungi, aproape cele mai lungi și
mai prietenoase cu căldura, ci inversul lui mai, noiembrie.
Echilibrul
restabilit de oameni, ștampile și bucățele de hârtie, cu jertfa
unor cozi ratate pentru unii, departe, în țări civilizate, căldura
pe care o emană Papa de pe bancheta din spate a unui Logan, după ce
a salutat și binecuvântat oameni și câini și porumbei, ne dau
încă speranțe că această încălzire globală rătăcită
probabil prin emisfera sudică, încă, se va îndura și de noi cu
ceva zile cu soare, ceva grade în plus în apele cele sărate, ceva
momente la dispoziția acumulatorilor încă, nu-i așa,
reîncărcabili, din dotare.
Știu,
țara arde și eu, cu pretenții de Baba Novac, îmi doresc să-mi
pieptăn părul meu rar cu vacanță, vară, soare, puțină
fericire, sănătate și muzică bună, nesimțitul de mine, în timp
ce oamenii normali, cu probleme și toate picioarele pe pământ,
suferă uitându-se la știrile de la ora cinci, iau prânzul
neputându-se dezbăra de a vorbi cu mâncarea-n gură despre
probleme de serviciu, în loc să povestească un film sau un flirt
sau o poveste, dau bacul în locul copiilor, fac depozite de armăsari
din probleme de mărimea țânțarilor. În loc să dezbat, adică,
politică și necazuri cotidiene până să mi se umfle venele la
gât, pierd vremea încercând să debitez cui mă ascultă prostii,
cum că viața e frumoasă, noi suntem și tineri și frumoși,
rostul e în lucrul bine făcut, în muzică și comunicare și
îmbrățișări calde (în cazul meu doar cu gagici) și nu în
polemici și pasiuni sterile, pline de otravă.
Mă
uit la norii care se duc și vin și nu mai vor să plece, stau
lipiți de cerul meu cum stă colesterolul rău pe arterele
băutorilor înrăiți de rachiu, tot mai groși și mai
amenințători, și-ncep să mi se pară frumoși de fapt, și nici
nu mai știu de ce m-am apucat să scriu aici postii despre iarnă și
vară, că vara vine acușica și vântul ăsta nenorocit nici măcar
nu e așa de rece, și grădina e plină de flori, chiar dacă anul
ăsta trebuie să înoate săracele printre valuri de ploaie și
invazii de melci.
Summer
is coming, cu tot cu vacanță, nu știu eu multe lucruri, dar de
asta sunt sigur.
