Pesta porcină africană - vorbind discuții

Sunt inginer silvic, sunt în concediu și vorbesc discuții.

Nu sunt membru vânător la vreo asociație de profil, dar lucrez în vânătoare, de cu ceva vreme înainte de a apărea noua denumire a activității – management cinegetic, de mai bine de 20 de ani adică. Sunt membru individual în delegația României de vreo 30 de persoane la CIC ( pe numele complet Consiliul Internațional al Vânătorii și Conservării Faunei sălbatice de interes cinegetic - denumită în engleză ”game”) din 2005, și unul dintre cei 16 măsurători oficiali CIC de trofee din 2017.

Legat de meseria mea oamenii, sub influiența noului mediu virtual în care trăiesc din ce în ce mai mulți în ultimii ani, au de regulă două impresii despre ei, când vor să se privească în oglindă cu respect: că iubesc natura și că vânătorii sunt niște criminali.

Nu mă apuc să comentez acuma, discuția e mult prea lungă și nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Spun doar că nu am fost ironic pomenind despre noua denumire a activității pe care o desfășor. Spun că cel puțin 95% din activitatea noastră urmărește ca sălbăticiunile să fie cât mai multe în terenurile aflate în grija noastră, cât mai bine structurate pe sexe și vârste, cât mai diversificate ca număr de specii în același habitat. Doar diferența, de maximum 5% o reprezintă acțiunile de vânătoare, care se fac nu pentru că vreau eu să am cârnați tot timpul în frigider, așa cum cred unii, ci din motive bine documentate, despre care iarăși povestea e prea lungă pentru a fi subiectul acestor discuții vorbite.

De ani de zile sunt întrebat, dintr-o parte: dar mai sunt cerbi (urși, mistreți, capre negre, etc.) prin pădure ?, iar din cealaltă parte: de ce nu omorâți porcii (că ne strică porumbul), urșii (că umblă la grajd și prin sat), lupii (că umblă la oi), etc.

”Iubitorii de natură” spun pe net, dintre betoane, că de ce nu lăsăm noi lucrurile să-și urmeze cursul, că ce tot intervenim cu pretenția că știm noi mai bine decât natura, etc., iar eu spun că în principiu, au dreptate. ”Decât că” natura nu mai e sălbatică de mult, din păcate, și asta din cauza noastră, care am invadat-o, care ne vrem supremi pe pământ, crdem că ni se cuvine totul și poluăm planeta în toate felurile și la toate nivelurile uite așa, pentru că putem. Oamenii sunt peste tot, influența prezenței lor se simte și de aia se cere intervenit pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. Și atunci se găsesc unii care încearcă să intervină cumva, nu așa prostește, ci după niște reguli, pentru a face cât de cât reglajele acolo unde se constată, nu-i așa ?, dereglări.

Da, se pușcă așa numitele cote de recoltă, calculate, propuse și aprobate de niște specialiști, în scopul ăla, despre care tocmai vorbeam. Asta aduce bani pentru gestionarea corectă, care presupune oameni specializați, echipamente, logistică, supraveghere permanentă, lupta contra braconajului, administrare de hrană, acolo unde lipsește în anumite perioade ale anului, asigurarea liniștii, etc.

Acuma ajungem la pesta porcină africană. Până mai sus a fost introducerea. PPA este o boală a porcilor, domestici sau mistreți. Este virală și se transmite de la unul la altul, sau prin intermediul alor așa numiți vectori, despre care nu se știe mare lucru, cu excepția unor specii de căpușă, dacă e să mă iau după declarațiile unora de la WWF. Carnea se poate consuma fără probleme, cu excepția faptului că regulile minime de profilaxie sau de carantină interzic acest lucru pentru a nu se perpetua această boală. Corect. Exploatațiile de suine trebuie izolate, târgurile de animale controlate sau interzise în anumite zone, populația de mistreț trebuie ținută sub control, la o anumită densitate, care să reducă la minim riscul contactelor între mistreți și al, desigur, răspândirii bolii. Și mai sunt o grămadă de reguli, toate descrise corect în HG 830/2016.

Totul bine și frumos, ”decât că” pesta porcină africană a venit în România. Se spune că nu are leac. Aici apare prima mea nedumerire, în contextul în care până și cancerul are leac pe lume, ca să nu mai spun de SIDA, care de multă vreme nu mai e o problemă. Pe bune ? Nu s-a ocupat nimeni, nu există leac, în condițiile în care se spune că boala asta evoluează în Spania și în Sicilia de 10 ani, vine dinspre Rusia, a traversat în ultimii trei ani țările baltice, Polonia, Belarus și Ucraina, cât sunt ele de mari, Ungaria, Cehia, Slovacia, Moldova, cât sunt ele de mici, și nimeni nu s-a ocupat, nimeni nu i-a dat de cap ? Asta una.

Ok, nu are leac. S-a stabilit deci că trebuie luate niște măsuri la graniță, altele în exploatațiile mari de porci, altele în cele mici, personale. Unele primării, majoritatea gospodarilor care cresc porci, unii gestionari de fonduri de vânătoare, sunt convins că nu au luat foarte în serios pericolul și nu au făcut măcar acțiuni susținute de informare, sau de control al târgurilor de animale, sau al accesului porcilor care cresc vara pe lângă stâni în pădure. Anul trecut, când au apărut primele două gospodării afectate în Satu Mare, se povestea că în județ unii primari au chemat câte 20 de gospodari serioși, i-au instruit cu ce se mănâncă situația asta și i-au rugat să facă același lucru, fiecare cu alți 20. O idee bună, dar care n-a prins, pare-se.

Acuma avem șase sute și ceva de focare confirmate oficial, în zece județe și vreo sută douăzeci de mii de porci sacrificați. Nu se vorbește, decât pe net, despre oamenii care și-au tăiat deja porcii în zonele afectate, și i-au ascuns sau i-au valorificate pachete, iar viscerele Dumnezeu cu mila pe unde or fi ajuns.

Se trâmbițează în unele medii că mistreții sunt de vină, deși doar vreo 30 din toate cazurile astea au fost confirmați de laboratoare cu PPA, iar populația de mistreți nu s-a diminuat în Europa în toți anii de când evoluează boala.
Prin urmare, s-a hotărât la începutul lunii august că trebuie împușcați zeci de mii de mistreți în toată țara și, acolo unde se confirmă focare și se delimitează ”zone afectate”, trebuie exterminați și mistreții și toți prădătorii. Adică, după definiție, atât vulpile și câinii hoinari, cât și lupii, urșii, râșii, pisicile sălbatice. Iar în lanurile unde, în periada asta se duc o parte dintre mistreți, respectiv de porumb, trebuie delimitate zonele afectate și distruse culturile la fața locului. Iar vânătoarea la mistreț se recomandă să se facă în special la femelele adulte și subadulte, pentru scăderea numerică drastică. Un vânător nu pușcă femele decât dacă sunt bolnave sau foarte bătrâne și sterile, indiferent de specie. Un braconier da, pentru ei nu contează decât chiftelele.

Aici am eu o altă nedumerire. Sau mai multe. Vânătoarea asta atât de blamată devine deodată salvarea României în lupta cu extinderea PPA. E atât de ușor de spus, dar pare că toate deciziile astea sunt luate fără a fi consultați specialiștii atât de hăituiți de mediile online.

Nu e ca și cum ne-am ridica de la masă și am zice: hai să mai pușcăm azi zece mistreți, cinci lupi și șapte urși. Cine își cunoaște meseria știe că e imposibil de găsit și de omorât tot ce mișcă în pădurea plină de regenerări naturale, în arboretele tinere, unde frunza nu a căzut și accesul e imposibil chiar și în sezonul rece, în lanurile imense de porumb, în mlaștini. Cine trage cu arma în desime răspunde pentru locul unde se oprește glonțul ăla. Iar animalele astea nu sunt niște ținte fixe într-un poligon, au activitate nocturnă și nici nu stau legate lângă un gard, în loc cu vizibilitate bună, așteptând.
Ce se înâmplă în cazurile în care, inevitabil, se mai rănește câte un mistreț, care merge poate kilometri lăsând ici și colo sânge ? Plin de viruși ? Mai ales în cazul vânătorilor la goană. Mai ales în sezon de vegetație.

În plus, când reduci populația de mistreți spre zero, mai apare o mică problemă. Mistreții reprezintă, după studii oficiale, cca 65-70% din hrana lupului, ca să nu mai vorbim despre urs, că și el se dedulcește. Iar urșii și lupii sunt tot mai mulți în ultima vreme, pentru că nu prea au dușmani naturali, decât braconajul. Dacă li se reduc rezervele naturale de hrană, ce vor face ? Vor pleca, sau se vor duce către gospodării, către stâni, vor da iama în efectivele de căprior și cerb.

Nu mă pricep la calcule economice, mai ales că nu am în față datele la nivel de țară. Sau măcar de județ. Dar mi se pare că e o situație mistreț contra restul lumii. Dacă boala se întinde, în ciuda tuturor eforturilor de izolare a focarelor și de limitare a extinderii lor, mor toți porcii, probabil. Și cei domestici și mistreții. Dacă ne apucăm de omorât tot ce mișcă și, prin cine știe ce minune, reușim, rămânem cu ceva cerbi, căpriori și capre negre.

Unde e paguba mai mare ? Carpații cei fără egal, și Delta Dunării, cu care ne mândrim pentru că sunt singurii păstrători ai biodiversității din Europa, care bifează toate speciile de faună sălbatică din Europa la un loc, vor rămâne, cel puțin pe alocuri, să le fluiere vântul prin frunze ? Iar în Bărăgan și în nenumărate zone agricole ne apucăm de pârjolit holdele în fața PPA, cum se făcea pe vremuri în fața vechilor armate otomane ? Unde e paguba mai mare ? Chiar dacă lăsăm toți porcii să moară. Cehia, Polonia, Ungaria, tot așa au procedat ?

Nu știu, zic și eu.

În plus, de unde sunt banii pentru despăgubiri ? Nu sunt tot banii noștri ?

ONG-urile cele multe și atât de vocale în apărarea lupilor și urșilor nu mai spun nimic, sau aproape nimic în ultima vreme. La o întâlnire cu vânătorii la Gheorgheni în 2017, așa zisă consultare publică privind planul de management pentru lup și ghidul de bunăgestionare a populațiilor de ungulate, când un vânător dintr-o zonă cu mulți urși a zis o chestie, i s-a răspuns ceva de genul că ”puteți să spuneți tot ce doriți, dar în final pixul e la noi”. Acuma nu se mai aud. ONG urile astea iubesc natura și apără biodiversitatea, sau depind de fondurile care le finanțează proiectele doar pe anumite teme și doar pe culoarul ăla și în perioada de finanțare sunt vocali ?

Îmi iubesc țara, mă străduiesc să-mi fac bine meseria, mă gândesc pe termen lung în bucățica mea, mă supun și execut, dar nu înțeleg niște decizii.
Trebuie că există și alte soluții, mai puțin agresive și păguboase, cu mai multă implicare din partea noastră într-un alt fel.
Zic și eu o părere. Cred totuși că oamenii sunt principalii vectori care împrăștie virusul, principalii vinovați, și cel mai greu de controlat.

...