Despre nori

Meteorologii se laudă că vine canicula cu tot cu secetă. Oare să credem ? În toamnă spuneau că va fi o iarnă de nici înainte de apariţia statisticilor meteo nu s-a mai pomenit, aşa de grea. Şi a fost aşa, un fel de primăvară fruguroasă. Părerea mea de licenţiat în silvicultură cu examen de diplomă în meteorologie forestieră (ce dreaq o mai fi şi aia) e că vara asta asta este. Alta nu-i. Aşa că, încercând să nu-mi mai bat capul, văzând depresia de moment a Petronelei R. generată de atâta ploaie (sau poate mi s-a părut) şi privind la paharul cu vin aflat la distanţă foarte mică de mine, m-am trezit imaginându-mă nor.

Şi ghici ce-am constatat examinându-mă în această postură, ba chiar întorcându-mă pe toate părţile: poate fi destul de interesant să fii nor. Poţi avea o viaţă foarte frumoasă, plină de adrenalină şi peripeţii.

Unu: Dacă ai chef de o plăjică, soarele e de regulă drept deasupra. Profitând de faptul că-ţi poţi schimba forma, te bronzezi pe fiecare parte vrei, te încălzeşti şi-ţi schimbi culoarea după preferinţele de moment. Dacă e prea cald, te ascunzi puţin sub vecinul mai mare. Sau te răsuceşti cu partea prăjită în jos. Sau te întorci pe dos pentru că, se ştie, norii sunt printre puţinele specii de zburătoare care se pot întoarce pe dos. Dacă te plictiseşti, iei o adiere de vânt şi schimbi peisajul. Dacă oboseşti, te agăţi de un vârf de munte şi tragi un somn ancorat.

Doi: Când ai chef de joacă, te poţi pune în calea unui avion şi te laşi scărmănat de el. Important e să nu te prăpădeşti de râs de la gâdileală şi să te aduni la timp. Pentru că au astea acuma nişte motoare de te transformă fără să vrei într-o dâră subţire, aşa cum făcea bunica mea cu lâna de oaie de pe caier. Îţi poţi schimba forma şi dimensiunile cum vrei, te poţi căţăra în spatele celorlalţi. Nori, desigur. Poţi înghiţi un turn când vrei, poţi îmbrăţişa un bloc, poţi mesteca un elicopter şi pe urmă să-l scuipi, poţi să gâdili la subsuori un paraşutist dezorientat, poţi sufla aburi în ochii unui pilot aflat în timpul serviciului, sau poţi să-i oferi intimitate în timp ce se simte una cu avionul lui.

Trei: Când e înghesuială prea mare de nori pe cer, te poţi înghionti cu ceilalţi şi ai voie să faci câtă gălăgie vrei. Şi uneori mai arunci şi cu nişte fulgere, ca să te mai descarci de tensiunile negative.

Când bate vântul tare însă, nu te prea poţi duce la femei. Te poartă cum şi unde vrea el şi depinde ce noroc  ai. Poţi în schimb să prinzi uneori câte un front atmosferic şi să faci aşa, ori un fel de bungee jumping, ori sky swing, în funcţie de temperatura lui, mai ales dacă mai dă peste unul care vine de la alt party, cu puţină febră, şi tu te nimereşti drept în mijlocul confruntării. Cu cât diferenţa de temperatură e mai mare, cu atâta şi distracţia. Sau dacă nu eşti claustrofob, te poţi băga în faţă să prinzi primele senzaţii. Se ştie de asemenea că primele senzaţii la ciocnirea între două fronturi atmosferice albastre de nervi sunt cele mai faine.

Prin urmare, cred că e foarte cool să fii nor. Important este ca, indiferent de trăirile pe care le încerci, să nu te plângi. O asemenea greşeală poate să te termine. Uneori te poţi rupe chiar în bucăţele mici şi multe şi albe, care se răzbună pe tot ce cad. Am văzut mulţi nori terminaţi la viaţa mea şi, să mor eu, pentru ei nu e bine, priveliştea e deprimantă, deşi aproape întotdeauna după, iese soarele. Sau luna dacă e noapte. Sau stelele, dacă nu e lună.

Vorba poetului rus: iată ce soiuri de vin bea românul în ziua de azi.