Indicatorul

Corăbiile se îneacă şi când nu plouă, chiar dacă seceta ajunge în stadii fiziologice sau chiar pedologice. Fenomenul n-are legătură cu volumul precipitaţiilor, lichide sau solide, cu prognozele meteo, cu cotele apelor Dunării. E vorba pur şi simplu despre modificări de densităţi. Sunt şi distrugeri colaterale, dar e inevitabil. (Şi sună mai bine în englezeşte, când vine vorba despre partea asta.)

Lumea înconjurătoare se poate clasifica în toate felurile, după nenumărate criterii, în funcţie de ce vrea unul sau altul să scoată în evidenţă. Doar că la bază, dacă dorim să recunoaştem, stau sentimentele şi hormonii. Iar astea sunt, aşa cum ştim cu toţii, nişte lucruri ale naibii de sensibile. Absolut cu toţii le avem, în cantităţi diferite. La unii mai prăfuite, la alţii ascunse în cotloane greu de dibuit, la mulţi îmbibate de porniri rele. La şi mai mulţi în volume şi manifestări nebănuite, nestăvilite, necontrolate. S-ar putea face tot felul de clasamente şi căuta la nesfârșit contururi de tipare.

Dar statisticile şi clasificările se constituie în cel mai prost mod de a transmite mesaje. Subliminalul trebuie insinuat cu răbdare, aşteptând momentele când astrele permit descoperirea combinaţiilor de cuvinte cu adevărat perfecte pentru prezentare. Dar cine poate aprecia perfecţiunea, atâta timp cât pentru a cântări e nevoie de unităţi de măsură ? Căci fără un termen de comparaţie, sfera pluteşte sau se rostogoleşte la nesfârşit, piramida se dărâmă sau îşi schimbă pur şi simplu fără prea multe explicaţii logice punctele de sprijin, puţinul poate fi mult şi te poţi tare uşor lovi cu capul de transparent. Iar creierul poate da în voie din circumvoluţiuni în zbaterile valurilor de materie cenuşie imaginate de lovitură.

Ideea acestui text, care, să recunoaştem, nu e la îndemână de degustat aşa, fără ceva de tăiat greaţa alături, mi-a venit atunci când, vizitând o zonă cu oarecari pretenţii turistice, am găsit indicatorul spre Neckargemünd, aflat, în momentul acela, fix la 498 de kilometri de mine. WTF ? Putea fi o destinație mai comercială, un Monte Carlo, Praga, Kiev sau chiar Vladivostok.
 De atunci mă gândesc uneori la ignoranţa mea cel puțin geografică. Sau poate e doar o mare ironie a administraţiei locale din oraşul respectiv, când au ales în loc de Zürich, Viena, Berlin, Milano sau orice alt oraş cunoscut din apropiere (drept indiciu pentru cine vrea să ghicească pot da Lausanne sau Geneva) să arate în direcţia respectivă.

Poate unora li s-ar părea logic să treacă acest nesemnificativ subiect cu vederea. Mie mesajul mi-a plăcut, m-am simţit bine, m-am oprit pentru un minut şi am încercat să par mai cult şi mai umblat decât sunt în proprii mei ochi (ceea ce nu prea mi-a reuşit), mi-a făcut poftă de aberaţii.

Unde eşti tu, şi care este, ca să zic aşa, mesajul tău, băi, Neckargemünd ?