Anturaj

Individul avea un Audi A4 negru. Nimic ieşit din comun, toată lumea are în ziua de azi Audi, BMW sau, eventual, Volkswagen. Stătea cu iubita într-un apartament de două camere, la etajul trei. Avea o mică afacere. Fuma. Asculta manele şi, în momentele bune, BUG Mafia. Nu ieşea din casă fără lanţul de aur gros la gât, şi vara avea umerii la vedere, purtând doar un maieu, pentru că trebuia să arate tatuajele la toată lumea. Mergea la sală, păşea puţin crăcănat, avea o atitudine ţanţoşă şi o privire foarte sigură, care nu se împiedeca de mutrele celorlalţi sau de lucrurile banale din jur, ci era orientată permanent de sus în jos. Când au apărut tabletele cu rol multiplu, inclusiv de telefon, şi-a luat-o pe cea mai mare. Părea că duce tava cu ceiuţuri când răspundea la telefon. Vorbea tare şi făcea tot posibilul să atragă atenţia.

Iubita lui se bronza la aparate. Avea un ten în acord cu activităţile pe care le presta. Se farda şi se îmbrăca strident şi mulat. Stătea pe tocuri agăţată de jos în sus de toartele unei genţi uriaşe. Nu putea spune nimeni cum arată părul ei natural şi cum sau dacă gătea vreodată având în vedere ghearele prelungi din dotare. Sau cum se descurcă la duş cu inghinalu. Avea şi pet. Un fel de iguană. Sau poate chiar o iguană. Nu ştiu sigur pentru că la mine, la ţară, se cresc doar găini ouătoare şi pui de curcă.

Participau la viaţa socială, la cumetrii şi nunţi, uneori năşeau, spre dimineaţă umblau cu borcanul şi colectau banii. Beau cafeaua de multe ori la mall, şi nu aruncau etichetele de pe ţoale, făceau cumva să se vadă. (Unul dintre momentele jenante din viaţa mea a fost când o pereche din asta a alungat o altă  pereche de la o masă pentru că, spuneau ei, aia era masa lor, şi nimeni nu a luat apărarea amărâţilor ălora, cine ar fi îndrăznit ?)

Se uitau la emisiuni date pe posturile cu audienţă mare, la ore de vârf. Acolo se pot vedea de toate: crime, drame în familie, poveşti de dragoste bune de scenarii pentru telenovele, inventate sau reale şi doar puţin toaletate. Plus vedete adevărate, fără număr. Persoane cu nume de produse alimentare, de preferat de porc. Silicon peste tot, aruncat cu generozitate, uneori amestecat cu botox, parcat în sâni, fese, buze, pomeţi şi alte părţi ale corpurilor, după caz. Muzici, unele în primă audiţie, pe care până şi tristul Beethoven, dacă mai trăia şi ar fi avut timpanele în regulă, ar fi fost invidios. Artiste, cu tot cu dansatoarele din dotare, totdeauna în planul secund, exclusiv în chiloţi, pe plajă, scenă, trotuar, carosabil, balustrade, decapotabile, balcoane, terase, etc. Subiecte de poveste, pentru care şi Rebreanu, şi Nabokov, şi Bukowski ar fi dat totul, sunt sigur, geloşi că nu le-au dat lor prin cap.

Atât. Ce să mai lungim povestea ?...

Trend ascendent, populaţie şcolită, viitor de aur.

...

Din când în când număr banii pe sub pernă, să nu mă vadă nevasta. Familia mea duce lipsă acută de lanţ de aur, dinţi de aur, BMW şi seminţe. De bostan sau de floare, nu importă.