Umblând de unul singur pe drumuri de munte, într-o zi, brusc, am realizat
deşertăciunea. Se întâmpla undeva, între Buhalniţa şi Potoci. Cred... Recent,
oricum. În mintea mea s-au bâlbâit diverse întrebări, nedumeriri, jumătăţi de
intenţii, nori de ceaţă grea.
La ce folosesc toate inepţiile, indolenţele, incoerenţele şi incompetenţele
intenţionate sau nu din jurul nostru ? Cum de trece aşa de greu observabil
Radio România Cultural ? De ce grăsanele cu pretenţii de Albă ca Zăpada îşi
măsoară talia în direct la ore de maximă audienţă, iar ţaţele aduc mahalaua în
casele noastre şi noi lăsăm copiii nealintaţi ca să nu pierdem vreun fragment
din scârboşeniile care ne murdăresc ecranele pe interior ? De unde şi de ce
apar toate dubioasele astea, încercând să ne zgândărească retina împreună cu
bruma tremurândă de stimă proprie ? Ce ne facem cu atâtea suflete cu mărime
mică împrejurul nostru ? Cum măsurăm, cum comparăm mărimile la suflete ?
De ce prietenii noştri nu sunt neapărat prietenii noştri întotdeauna? De ce
fac figuri de neconceput, aducându-te în
starea denumită popular mască? Exact când te aştepţi mai puţin ...
Unde sunt serile de vară cu bere ? Care este rolul teraselor în noţiunea de
prietenie?
Unde greşesc în atracţia mea către lucrurile mult mai puţin preferate de
restul ? De ce nu-mi găsesc locul ? De ce nu-mi găsesc liniştea ? De ce n-am
răbdare să aflu ?
Fata lui Minune a fugit în lume acu ceva vreme. Sufletele noaste tânjesc de
multe ori după mângâieri de orice natură, inidiferent cu ce pornire ne lăudăm,
indiferent de unde venim. Guţanul are şi el probleme de familie grave. Gigi îşi
face cruci mari în poarta penitenciarului, cu spatele la camere, dar rânjetul
întors şi foarte sigur pe el. Nume sonore ajung în situaţii de neimaginat.
Struţul continuă să creadă chestia cu pământul şi capul. Şi e lumea plină de
struţi. Am tot încercat să nu observ menajeria din jur.
Mi se face puţin greaţă. Mă ia cam cu frică. Totuşi, cu ce sunt eu mai bun
decât toate astea ? Ce pot face eu pentru ceilalţi, în afara înfulecărilor egoiste
la interior şi la exterior ? De ce vor, vulgarii, intenţionaţii, să ne
jignească inteligenţa ?
Mi-ar plăcea să fiu de folos. Mi-ar plăcea să fiu activ. Aş vrea să pot
ajuta. Aş vrea să fiu un om bun. Ar fi frumos ca toţi oamenii să fie buni. Să
încerce măcar să fie buni, mai ales cu ceilalţi. Ar fi frumos din partea lor. Suntem
atât de orbi ! Surzi ! Singuri !
Bem ceva ?
Că altfel tot îmi vine să protestez...
Prietene, fă ceva !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu