Ne botezăm, ne copilărim, ne şcolarizăm, ne căsătorim, ne cununăm, ne
cumătrim, ne chefuim, ne spitalizăm, ne consumăm, ne bucurăm, ne transformăm
fără să realizăm; ne fleoşcăim, ne scofâlcim, ne scufundăm.
În timpul ăsta (ne luptăm să ne) conectăm la realitate. Ne luptăm să
supravieţuim. Ne chinuim să fim la înălţime, să facem faţă, să plutim.
Rememorăm:
Ne conştientizăm, ne conectăm, vine vremea să ne conformăm, ne străduim, ne
extenuăm, ne plângem, ne autodepăşim, ne bucurăm, ne luăm examenele, ne savurăm
vacanţele, ne întoarcem, ne înhămăm din nou, ne înrolăm, ne lăsăm la vatră, ne reconectăm,
ne agităm, ne concluzionăm la un moment dat că... de fapt începem să ne
repetăm.
Ne manifestăm, ne savurăm cuceririle, ne legalizăm, ne perpetuăm, ne
dezvoltăm, ne concentrăm, ne dăruim, ne construim bărci, ne conducem barca salvată
de furtuni, ne jertfim. Ne privim în oglindă, ochi, urmaşi. Ne realizăm
greşelile. Ne analizăm, ne corectăm (sau nu – de regulă nu), ne repliem, ne recalificăm,
ne reorientăm, ne amăgim, ne resemnăm.
Visăm, dorim, sperăm. Uneori realizăm, de cele mai multe ori eşuăm. Idolatrizăm,
votăm, copiem, salivăm, îmbătrânim...
Dacă reuşim să gustăm, să savurăm, să pătimim, să ne implicăm, să
participăm, să strălucim cinşpe minute, atunci ne merităm.
Dacă reuşim doar să deviem, să naufragiem, să dezamăgim, să întristăm, să
ratăm, atunci ne evaporăm.
Curios e că tronsoanele cu ceaţă, nori şi fulgere sunt multe şi apar pe
traseu când ziua îngână noaptea, în curbă, în mijlocul unui sat de ţigani. Nimeni
nu se recunoaşte însă în ploaia de picături.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu