Degeaba te uiţi la mine cu ochii ăştia ! i-a zis râma domnului melc. Dacă
nu ne ascundem repede între firele alea de iarbă s-ar putea să ne transformăm
în picturi bidimensionale de Picasso. Melcul şi-a întors privirile, nedumerit,
pentru că nu pricepea nici ce înseamnă repede, nici ce sunt alea picturi. De
fapt nu înţelegea aproape nimic din ce spunea creatura aceea formată din inele,
cu gura plină încă de pământ. S-a retras pentru moment la el în bibliotecă şi a
căutat ajutor. Nu avea prea multe cărţi în casă, dar a găsit totuşi un
dicţionar şi a citit despre viteză. Cu traducerea expresiei despre Picasso nu
s-a descurcat însă. Oricum nu credea nimic din spusele personajului venit de pe planeta Dune.
A ieşit repede să-şi exprime punctul de vedere, cu dispreţ. S-a trezit în faţa unui
cioc uriaş, flancat de doi ochi galbeni, imenşi, purtând emblema clubului
Ceahlăul Piatra Neamţ. Găina, cu gura plină, a ezitat când a văzut cum se
transformă piatra din faţa ei într-o formă de viaţă cu ochi cenuşii şi mult
lichid vâscos curgându-i de peste tot.
Dl melc a ales s-o ia la picior. Deşi se laudă doar cu unul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu