Schimb de experienţă cu Păşcuţ

Tocmai am mai dat una la spate. Tot cu specific local.

Am făcut schimbul de experienţă la Felix, după o precazare ca la carte la 1 Mai. Pentru unii, care au venit mai devreme. Totul în stil Păşcuţ, despre care pot să spun că e unul dintre cei mai inimoşi oameni pe care-i ştiu, poate chiar „cel mai” dintre toţi. Şi culmea, şi-o găsit şi jumătatea tot pe-acolo, doar că o ţâră mai precazată când e vorba de chestii organizatorice. Între noi fie vorba, sunt sigur că treaba cu 1 Mai, deşi a părut un accident spontan şi nefericit cumva, a fost clar premeditată, pentru a da, desigur, definiţia precazării, pe care o căutăm cu toţii de aproape 25 de ani şi poate că nu mai apucăm să prindem încă o dată. Aşa că a fost organizată ca la carte.

Bihorul e mişto, vremea a fost mişto, oamenii au fost, sunt şi vor fi mişto. Ne învăţaserăm, după primele două ediţii lărgite, cu uichenduri prelungite. Acuma a fost oarecum meteoric, au fost "decât" două nopţi. Noutatea şi originalitatea întâlnirii ăsteia au constat în plonjoane de tot felul combinate cu pârlituri de la flăcările, desigur, soarelui şi meteoriţilor. Primul plonjon a fost pe sub mese, prestat de Florin vineri seara şi poate că în subconştientul majorităţii, alături de bulele de la pălincă, a fost sursa de inspiraţie şi de insistenţă pentru următoarele. Plonjoanele din piscină s-au făcut mai mult sau mai puţin cu asentimentul manechinelor, personajelor principale (iar mă bag şi apreciez că a fost un alt fel de prezentare de modă, once in a life, de-aia le zic manechine) care au defilat în bazinul termal adânc de vreo 70 de cm în tot felul de ţinute, de la clasicul slip al lui Olteanu la ţinuta vânătorească a lui Silviu, pe urmă la cea lejeră de după amiază însorită a profesorului Rudi şi revenind la cea casual a d-lui vice Dorin şi la desuurile lui Cristi. Punerea în scenă s-a făcut cu concursul şi complicitatea copiilor, şi au fost chiar şi unele scene de luptă pe podiumul de prezentare. Paparazzi au filmat şi pozat cu lăcomie şi cu detalii, despre care sunt sigur că se vor scurge pe net mai devreme sau mai târziu.

Am avut şi festivitate de premiere sub formă de tort, prima versiune cu eroare de zece ani, a doua reloaded. A fost pentru prima dată în istoria participărilor familiei Paşcuţ când, chiar pe teren propriu, bograciul atât de faimos şi chiar aşteptat şi trâmbiţat s-a transformat într-o excelentă ciorbă surpriză de miel.

Frigiderul a fost atât de plin de carne că a trebuit să-i proptesc uşa cu un scaun cu spătar, din ăla din lemn masiv, şi tot am avut noroc în final că l-a descoperit cineva când stătea întredeschis ca un nesimţit, încercând să ne altereze preparatele, după ce învinsese rezistenţa jilţului. Vorbesc despre frigider. Perversul.

Ca de fiecare dată, apare cineva nou în schemă. A fost Didi Ianc, despre care nu mai ştiam drept nimica de 22 de ani. E neschimbat şi vesel şi lucrează în tabăra duşmanului, ceea ce ne-a plăcut. Plus misteriosul Doru Iepure, posesor printre altele de pensiune la Rânca, viitoare gazdă a jocurilor, ca să zic aşa, olimpice, că paralimpicele vor fi abia peste vreo 30 de ani. N-au ajuns Adi Popa şi Stalone, zis Dorel Lebădă.

N-am apucat să vorbim foarte multe. Ba că să Oradea pe centru, ba că să ne bălăcim, ba că să ne beţivim cu pălincă şi cu uischi irlandez, ba cânta Costel un picuţ prea tare, am tot schimbat bisericuţele. Şi bazinele. Şi pensiunile. Cu femeile, totuşi, am rămas consecvenţi. Cred...

Privind poza de grup a promoţiei 1994 (sau 2004 ? - conform unuia dintre torturile cu eroare) de Braşov, am încercat să descriu nucleul de bază prin una sau mai multe care se potrivesc, după mintea mea, fiecăruia. Rămâne să ghicească, cine vrea desigur, care cine cum se potrivesc în mintea mea tulburată şi sfâşiată de viteza cu care s-au derulat şi sfârşit deja ostilităţile, de timpul de aşteptare până la următoarea, de nedumerirea că eu, unul, nu-l cunosc pe generosul gazdă de anul următor, plus că mi-e frică de Transalpina, etc. deci:

1.       Cei mai buni povestitori, inclusiv (sau mai bine zis: mai ales) de bancuri, dăruiţi cu elocinţă şi spontani. (n.r. Am râs cu lacrimi.) E vorba de două persoane (tot n.r.).

2.       Unul dintre cei mai patrioţi, cu steaguri la fereste ca glastrele de flori.

3.       Profesionistul ireproşabil.

4.       Americanul, invidiat cel puţin de unii.

5.       Cel mai modest şi mai simpatic şi mai profesionist şi mai prolific oltean.

6.       Cel mai simpatic şi mai gălăgios şi mai spontan şi mai comunicativ oltean.

7.       Cel mai mare vânător şi gagicar bănăţan, omul care nu îmbătrâneşte.

8.       Cel mai simpatic internaţional.

9.       Cei mai faini şi mai generoşi şi mai sinceri moroşeni.

10.   Cel mai bun dansator, cel mai generos oltean măritat cu şansă, invidiat de toţi.

11.   Cel mai simpatic şi mai patriot bihorean, neschimbatul.

12.   Cel mai interesant caz: superinteligent, tăt numa suflet, mare vânător, organizator şi specialist în precazare.

Lipsesc din poze doi moldoveni plecaţi la somnul de frumuseţe, unul harnic şi plin de umor, altul  plin de suflet şi de adrenalină, cea mai faină nativă din Caracal, cei mai buni profesori universitari din Timişoara, respectiv Braşov, cel mai sincer şi bine intenţionat politician local din ţară, cel mai harnic şi dedicat şef de ocol privat din Transilvania, cel mai tare fondist de pe Valea Prahovei, iubitor de munţi înalţi şi maratonis de bancuri, omul care pentru prima dată de când ne vedem n-a făcut şpagatul. Şi mai puţin cunoscutul următor organizator.

Abia aştept ce va urma. Pe viaţă şi pe moarte, schimburile astea de experienţă nu trebuie ratate până la capătul zilelor sub nici o formă.