Probabilităţi

Era odată ca niciodată un om foarte trist. Tot ce făcea era din cale afară de trist. Tot ce vedea împrejur i se părea trist. Tot ce gândea, tot ce-şi putea imagina, tot ce se întâmpla în viaţa lui era invariabil trist. Era atât de trist că scriu aici cu jale, abia înghiţindu-mi lacrimile, cu gândul la un eventual seppuku.

Au venit vechi prieteni să încerce să îndepărteze norii de pe faţa lui. N-au reuşit şi au plecat bântuiţi de gânduri ucigaşe, răzbunări şi indice de agresivitate mărit considerabil. Au încercat părinţii să-i însenineze speranţele. Au plecat bocind şi ciondănindu-se, încercând să-şi amintească unde şi când au dat-o în bară.

Au venit blondele, brunetele şi roşcatele, în ordine aleatoare, crezând că formele lor generatoare de secreţii de lichide de tot felul, privirile lor pe sub gene, aflate la baza producţiei de adrenalină, râsetele lor cristaline cardio stimulative şi gesturile lor care consumă brusc oxigenul din zonă şi te lasă să te întrebi dacă eşti cu ceva mai bun decât cârpa aia întinsă pe jos, lângă tine, vor scoate la fluturat în vânt propria lui pelerină de Superman, reamintindu-i că testosteronul nu se compromite vibrând la mesaje subliminale siropoase. S-au izbit de zidul de tristeţe pe care îl ridicase atât de bine în jurul lui încât nici el însuşi, chiar să fi vrut, nu mai putea să-l depăşească decât, eventual, printr-un efort supraomenesc, generat de vreun eveniment neaşteptat.

Doctorii i-au spus că fizic e sănătos tun. Nu avea nici un fel de porniri criminale, agresive, sau deviate de la starea descrisă în engleză printr-un singur cuvânt: straight. Avea IQ, avea în urmă rezultate strălucite, avea în faţă un viitor foarte promiţător. Avea destui bani, văzuse multe locuri de pe lumea asta, exotice, istorice, sălbatice, călătorise, zburase, călărise, sărise, alunecase, se rostogolise. Avea buline albe şi roşii de când se ştia pe lume, oriunde şi în orice conjunctură. Practic, nu-i trebuia nimic dintre cele materiale. Problema lui se pare că era la cap. Sau la suflet. Sau la cap şi suflet.

Şi în basmele cu care am crescut noi veneau tot felul de figuranţi să cucerească inima prinţesei. Probabil că erau tot aşa de superficiali şi de obsedaţi de bani, oglindă şi carneţel ca şi în ziua de azi, şi în vecii vecilor amin. Până apărea Făt Frumos, Pipăruş Petru, Florea Înfloritu etc., muşchiuloşi capabili să ofere mai mult decât le trebuia pe retur. De ceva similar probabil că avea nevoie şi omul nostru, de un declic miraculos produs cumva, de cineva, de o împrejurare, de o conjunctură.

Era atât de trist încât era pe moarte. Nu mai avea nici un fel de speranţă. Nu mai făcea nici un fel de efort să încerce măcar să înceapă procesul de revenire la o linie de plutire cât de cât. Dacă ar fi avut frunzuliţe, ar fi arătat foarte rău pe crengile lui, aşa, uscate şi răsucite, ca nişte ţigări de foi ciufulite. S-ar fi văzut omizile cum încearcă să-i mestece ultima sursă de oxigen, şi bacteriile blocând traficul de sevă din interior, în ambele sensuri.

...

Exact când ajunsese la limita sezonului vegetativ, într-o zi mohorâtă, pe malul lacului, i s-a părut că deodată aude  vântul cald de primăvară. Nu era departe şi venea spre el. Era condimentat cu clinchete de clopoţei şi clipocit de izvoare cristaline. Era ceva...

Când a privit-o în ochi, în afară de senzaţia de curcubeu rogvaiv peste tot în jur, omul a reinventat pe loc exploziile solare, atracţia gravitaţională, geometria euclidiană şi toate formulele fizicii cuantice. Afectată inevitabil de deformarea spaţio temporală care o prinsese prea aproape, a făcut şi ea pasul aşteptat spre contopire.

Big bang. Nuanţele de gri, toate 256, au rămas în urmă, rătăcite într-o amnezie bruscă şi ireversibilă. Doar Louis Armstrong mai văzuse ceva asemănător şi pusese totul într-un cântec, rămas în istorie. Pe Calea Laptelui luminile nenumărate sclipeau a fericire. Doar câteva galaxii mai de departe nu erau în clar cu evenimentele, întrebându-se curioase, ca babele cu mâna la gura ştirbă, din aproape în aproape că ce se întâmplă mamaie.

Frumos. Neverosimil. Posibil.