Am început să văd clişee care se repetă în multe filme americane. Tot mai
multe. Foarte mulţi actori de top de la ei nu mai reuşesc să facă gaguri decât
într-un anume fel: diaree, bude înfundate, pârţuri nămoloase, vomă la vedere,
laolaltă cu tot procesul, uneori muci. Dacă Jim Carrey le-a făcut o dată, acuma
le vezi inevitabil în aproape toate comediile, parodiile, siropelele şi filmele
uşoare, de uichend. Nu spun de Scary Movie, precursorul comediilor care nu mai
au limită în grotesc, ci de filme gen „Surpriză, vine Polly” sau „Cealaltă
femeie”, ca să dau numai două exemple dintre cele rulate zilele astea, cu Ben
Stiller, Jennifer Aniston, Cameron Diaz etc. Iar glumele nu pot să nu includă
unul dintre substantivele vagin, coaie, sex, penis, anus, inghinal. Deja cuvântul
fuck este în vocabularul, sângele şi ADN ul nostru, al tuturor. Iar vârsta
limită de 12 ani pentru unele filme include deja imagini cu busturi goale de
femei şi desene explicite de organe genitale, printre altele.
Şi văd un mesaj din ce în ce mai insistent: să băgăm iarbă ! Ăsta vine în
completare. În foarte multe filme se fumează iarbă, adulţii responsabili au
făcut-o în tinereţe, toţi au scule şi ştiu cum să le folosească, toţi au
furnizori. Pentru mine e clar că se doreşte o opinie generală favorabilă
legalizării. Am auzit că face poftă de mâncare, te calmează, te face prietenos
şi dormi bine. De acord, am fumat 20 de ani şi nu sunt mândru, şi nici nu sunt
de acord cu nici un fel de restricţii în afară de cele pe care şi le
delimitează fiecare în sufletul lui. Dar toate astea corelate cu picajul nivelului de cultură şi alfabetizare
din jurul meu, mă duc cu gândul prima dată la ideea de manipulare, urmată de
îndobitocire.
Mi-e frică de violenţa lumii care se profilează în viitor. Cred că de la
chestii din astea pleacă totul.
Sunt primul care votez pentru amor liber, alcool şi distracţie, cu singura
condiţie de bun simţ care cred că se impune: dreptul la cultură, la inteligenţă
pentru toţi, şi liberul arbitru. Fără manipulări. E destul de sufocantă mass
media din jur cu manelizarea şi strălucirea mahalalelor, numai pe motiv că asta
se vinde şi totul funcţionează pe bani.
Nu ştiu ce să mai spun... Mi-e dor de muzica anilor 60 şi de filmele cu
Buster Keaton, Peter Sellers şi Jerry
Lewis.
Mă moşnegesc, este ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu