joi, 19 mai 2016

Turist dezumflat



Am avut ocazia să particip la o instruire desfăşurată la o pensiune din Mălini, Suceava. Ei spun acolo că zona respectivă nu ţine de Bucovina, că graniţa istorică e puţin mai la nord. Bucuvina sau nu, valea respectivă este peste deal de partea de nord a judeţului Neamţ, adică linia Borca – Poiana Teiului – Pipirig – Târgu Neamţ.
Şocul meu, ca de fiecare dată când merg în Suceava, adică mai puţin de 100 km nord de casa mea, este că acolo începe altă ţară. Ştiu că explicaţiile ţin de influenţa austriacă în zonă până acuma 100 de ani.
Şi ?
Acolo, într-un fund de pârâu, în zonă de munte, cu aceeaşi lipsă de oportunităţi ca şi la Neamţ sau în celelalte judeţe ale Moldovei, e civilizaţia. Şi dacă te duci cam în orice fund de pârâu din Suceava, vei găsi aceleaşi lucruri: Oameni gospodari, case primitoare, cu toate finisajele puse la punct, infrastructură completă, bucătărie care bate liniştit unele hoteluri de patru stele din Bucureşti, personal de calitate, suflet pus pe tavă peste tot, zîmbete şi disponibilitate la orice oră din zi şi din noapte. E adevărat, e contra cost, pentru că e vorba despre afaceri. Dar e o plăcere şi sunt bani cheltuiţi cu rost.
Şi acolo au fost comuniştii peste ei. Şi acolo sunt oameni plecaţi la muncă prin Europa sau emigraţi în toată lumea. Şi acolo s-au făcut lucrurile cu fonduri europene. Şi acolo sunt oameni cu gândul la furat.
Totuşi, ai senzaţia că acolo s-a inventat iniţiativa, bucătăria tradiţională, bunul gust, bunul simţ de la ţară, tradiţia şi mândria de a fi localnic, moldovean, român. Oamenii poartă hainele naţionale ţanţoşi. Cântă şi dansează aşa de bucuroşi că ţi se face pielea de găină şi ţi se umezesc ochii de bucurie. Zici că la Suceava s-au inventat smântâna, tochitura, cozonacul, plăcintele cu brânză. Ciorba rădăuţeană e clar a lor. Am mâncat brânză cu smântână şi alivancă bune de nu se poate povesti. Am stat cu gura căscată la ceteraşi, am mâncat burduf cu ceapă şi cozonac şi brânzoaice şi afumături calde şi nu m-am putut dumiri cum se leagă toate astea tradiţionale cu bucătăria master chef pe aceea plită: iepure sau somon învelit în bacon, brânză brie coaptă, cu rucola şi miez de nucă, cremă de brânză cu spumă de căpşuni... Pâine de casă, plăcinte, lapte acru la ulcică de lut, dulceaţă de afine, etc., etc., etc.
Incredibil... de frumos.
Şi mă gândesc la judeţul Neamţ, cel atât de mândru de obiectivele turistice nenumărate.
Au rezolvat cu greu accesul la mănăstirile cele renumite: Agapia, Văratec, Neamţ, Secu, Săhăstie, Bistriţa, plus cele mărunte. Au renovat Cetatea Neamţului, iar casa memorială Ion Creangă arată bine. În zonă găseşti cazare decentă şi destule locuri unde se mănâncă decent. Poate vreo două trei care se pot lăuda şi cu ceva aproape de foarte bine. Peste astea e Parcul Natural Vânători Neamţ cu zimbrii sălbăticiţi deja în libertate absolută, cu câţiva viţeluşi fătaţi acolo, în pădure. Cu grădina zoologică Dragoş Vodă.
Şi cam gata.
În Piatra Neamţ era frumos când Gigi a reparat şi renovat toate străzile şi trotuarele. A construit telegondola şi a amenajat cum trebuie pârtia de schi de deasupra oraşului, chiar dacă e pârtia cu cea mai mică altitudine din România, prin urmare are cel mai scurt sezon, cu toate tunurile ei de zăpadă şi profesioniştii aferenţi. Sunt şi câteva restaurante bune în oraş. Şi peisaje frumoase, şi turnul lui Ştefan cel Mare. Şi pe urmă ? Ceva ştrand ? Aia e pentru localnicii care nu merg la mare la fiţe.
Unu: după juma de zi sau, hai, o zi, nu mai ai ce face ca turist.
Doi: după ce am avut oraş frumos, s-a terminat faza de proiectare pentru refacerea reţelei de apă şi canalizare a oraşului, prin urmare au fost sparte cam toate străzile şi trotuare. Capacele de canal oricum nu le ies românilor la nivel, acuma au şi acoperit noile conducte şi canalizări de mântuială. Pe porţiunile respective dai cu capul de parbriz dacă nu eşti atent. Îţi vine să baţi pe cineva în fiecare zi, în orice capăt al oraşului. Zăpadă nu e de vreo doi ani, deci nici schi. Clădirea de la capătul telegondolei, de sus, nu e gata de ani de zile. O fi hotel ? Restaurant ? Tot aia.
Bistriţa are cinci lacuri, cu tot cu lacul Bicaz. Peisaje spendide. Ce poţi face pe ele ? Poţi sta la o masă pe mal, mestecând ceva: un sandviş, o bere, o ţigară, etc, privind lebedele şi raţele. Poţi pescui ilegal, pentru că nimeni nu controlează această activitate pe lacuri, cu excepţia nebunilor de la Ceahlău care, desigur, deranjează.
Ajungem la lacul Bicaz şi la Ceahlău. Drumul naţional Piatra Neamţ Borca e o catastrofă. Te simţi cu bărcuţa pe valuri, sau cu şalupa în furtună, după caz. Nu s-a creat absolut nici o oportunitate de 25 de ani pentru ceva turism pe cei 92 de km de mal. Te poţi duce în port (portul Bicaz, cu căpitănie şi tot tacâmul) ca să mănânci o mâncare tristă şi să te dai o tură cu barca sau vaporaşul. A, şi poţi polua liniştit încercând o plajă pe mal, sau o campare, prin bălării, cu grătare, manele, bere şi răgete. Şi grohăieli.
Parcul naţional Ceahlău are trasee amenajate şi puncte de informare. Cabanele turstice sunt tot alea din secolul trecut. Durăul e trist şi fără oportunităţi. Nimic special de semnalat, deşi peisajele sunt ca-n Elveţia. Iar drumul axial de la Izvoru Muntelui spre Durău, o nebunie, e bombardat de 20 de ani.
Ajungem pe valea Bicazului, care merge în sens invers spre Lacu Roşu. În cheile Bicazului nu se ştie unde e limita de judeţ de 25 de ani. Cu Harghita. Aşa că drumul Bicaz Lacu Roşu este şi el, desigur, bombardat pe partea Bicazu Ardelean, Bicaz Chei. Nişte zone fantastic de frumoase,la fel ca-n Bucovina, cu damf de Elveţia pe ici pe colo. Şi ? Ce dacă ? Nu avem bani.
În Cheile Bicazului poţi să te plimbi, încurcând circulaţia, să cumperi suvenirurile tradiţionale în toată Europa, să faci poze, să poluezi puţin, eventual, după care să fugi la cele două trei crâşme din Lacu Roşu să înfuleci. Nimic de semnalat nici aici cu mâncarea, la fel ca pe lacul Bicaz, la fel ca la Durău. Totul mediocru. Nu mai zic de atitudine şi de sărăcia meniului.
O crâşmă rezonabilă şi care ţine steagul sus de vreo 20 de ani e doar la Orizont, în Farcaşa, lângă Borca, deşi drumul până acolo e pericol de dinţi sparţi la volan.
Umblând prin satele şi comunele judeţului Neamţ, ai surpriza că unii mai încearcă să asfalteze, pe ici pe colo. Desigur, majoritatea sunt lucrări la limita mântuielii, care nu vor dura mult şi care oricum nu sunt respectate prea tare de localnici, care le zgândăresc rezistenţa cu tractoarele pline de noroi şi locurile de amestecat ciment din faţa porţii. Plus că primăriile reuşesc pe urmă să rezolve şi alimentări cu apă şi uneori gaze, deci iar pickamere şi gropi şi şanţuri cârpite.
Şi ce view de la Bisericani ! Şi ce frumos e pe valea Tarcăului ! Sau de la Tg. Neamţ la coada lacului Bicaz ! sau la Grinţieş ! sau la Tazlău !
N-ai ce să faci. Te plimbi prin pădure, după ce te-ai ridicat de la masă, ca să poţi să te aşezi din nou la masă şi să bagi. Se vând bine vinurile, nu peisajele. Nu trasee de biciclete, nu drumeţii, nu activităţi sportive, sau de orice altfel. Ceva care să aducă şi să ţină oameni în zonă, să vadă ce frumos e aici şi să lase bani.
N-avem bani pentru aşa ceva. la ce să-şi rupă lumea maşinile până aici ?
Foarte rar vezi servicii de calitate. Dar nu există oportunităţi de a face turism. Aşa că e greu să găseşti motivaţia de a fi turist în zonă. La Suceava există.
La noi poţi doar afuma aerul cu grătar la marginea drumului sau forţând barierele forestiere, cu nervi pe Romsilva că nu e voie la fripturi în pădure.
SUNTEM UN JUDEŢ DE NESIMŢIŢI, ÎN TOATE SENSURILE POSIBILE !
Ne minţim singuri şi nu există bani destui decât pentru furăciuni. Mare păcat.
Zic...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu