Am avut ocazia să particip la o instruire desfăşurată la o pensiune din
Mălini, Suceava. Ei spun acolo că zona respectivă nu ţine de Bucovina, că
graniţa istorică e puţin mai la nord. Bucuvina sau nu, valea respectivă este
peste deal de partea de nord a judeţului Neamţ, adică linia Borca – Poiana Teiului
– Pipirig – Târgu Neamţ.
Şocul meu, ca de fiecare dată când merg în Suceava, adică mai puţin de 100
km nord de casa mea, este că acolo începe altă ţară. Ştiu că explicaţiile ţin
de influenţa austriacă în zonă până acuma 100 de ani.
Şi ?
Acolo, într-un fund de pârâu, în zonă de munte, cu aceeaşi lipsă de
oportunităţi ca şi la Neamţ sau în celelalte judeţe ale Moldovei, e
civilizaţia. Şi dacă te duci cam în orice fund de pârâu din Suceava, vei găsi aceleaşi
lucruri: Oameni gospodari, case primitoare, cu toate finisajele puse la punct,
infrastructură completă, bucătărie care bate liniştit unele hoteluri de patru
stele din Bucureşti, personal de calitate, suflet pus pe tavă peste tot,
zîmbete şi disponibilitate la orice oră din zi şi din noapte. E adevărat, e
contra cost, pentru că e vorba despre afaceri. Dar e o plăcere şi sunt bani cheltuiţi
cu rost.
Şi acolo au fost comuniştii peste ei. Şi acolo sunt oameni plecaţi la muncă
prin Europa sau emigraţi în toată lumea. Şi acolo s-au făcut lucrurile cu
fonduri europene. Şi acolo sunt oameni cu gândul la furat.
Totuşi, ai senzaţia că acolo s-a inventat iniţiativa, bucătăria
tradiţională, bunul gust, bunul simţ de la ţară, tradiţia şi mândria de a fi
localnic, moldovean, român. Oamenii poartă hainele naţionale ţanţoşi. Cântă şi
dansează aşa de bucuroşi că ţi se face pielea de găină şi ţi se umezesc ochii
de bucurie. Zici că la Suceava s-au inventat smântâna, tochitura, cozonacul,
plăcintele cu brânză. Ciorba rădăuţeană e clar a lor. Am mâncat brânză cu
smântână şi alivancă bune de nu se poate povesti. Am stat cu gura căscată la
ceteraşi, am mâncat burduf cu ceapă şi cozonac şi brânzoaice şi afumături calde
şi nu m-am putut dumiri cum se leagă toate astea tradiţionale cu bucătăria
master chef pe aceea plită: iepure sau somon învelit în bacon, brânză brie
coaptă, cu rucola şi miez de nucă, cremă de brânză cu spumă de căpşuni... Pâine
de casă, plăcinte, lapte acru la ulcică de lut, dulceaţă de afine, etc., etc.,
etc.
Incredibil... de frumos.
Şi mă gândesc la judeţul Neamţ, cel atât de mândru de obiectivele turistice
nenumărate.
Au rezolvat cu greu accesul la mănăstirile cele renumite: Agapia, Văratec,
Neamţ, Secu, Săhăstie, Bistriţa, plus cele mărunte. Au renovat Cetatea
Neamţului, iar casa memorială Ion Creangă arată bine. În zonă găseşti cazare
decentă şi destule locuri unde se mănâncă decent. Poate vreo două trei care se
pot lăuda şi cu ceva aproape de foarte bine. Peste astea e Parcul Natural
Vânători Neamţ cu zimbrii sălbăticiţi deja în libertate absolută, cu câţiva viţeluşi
fătaţi acolo, în pădure. Cu grădina zoologică Dragoş Vodă.
Şi cam gata.
În Piatra Neamţ era frumos când Gigi a reparat şi renovat toate străzile şi
trotuarele. A construit telegondola şi a amenajat cum trebuie pârtia de schi de
deasupra oraşului, chiar dacă e pârtia cu cea mai mică altitudine din România,
prin urmare are cel mai scurt sezon, cu toate tunurile ei de zăpadă şi
profesioniştii aferenţi. Sunt şi câteva restaurante bune în oraş. Şi peisaje
frumoase, şi turnul lui Ştefan cel Mare. Şi pe urmă ? Ceva ştrand ? Aia e
pentru localnicii care nu merg la mare la fiţe.
Unu: după juma de zi sau, hai, o zi, nu mai ai ce face ca turist.
Doi: după ce am avut oraş frumos, s-a terminat faza de proiectare pentru
refacerea reţelei de apă şi canalizare a oraşului, prin urmare au fost sparte cam
toate străzile şi trotuare. Capacele de canal oricum nu le ies românilor la
nivel, acuma au şi acoperit noile conducte şi canalizări de mântuială. Pe porţiunile
respective dai cu capul de parbriz dacă nu eşti atent. Îţi vine să baţi pe
cineva în fiecare zi, în orice capăt al oraşului. Zăpadă nu e de vreo doi ani,
deci nici schi. Clădirea de la capătul telegondolei, de sus, nu e gata de ani
de zile. O fi hotel ? Restaurant ? Tot aia.
Bistriţa are cinci lacuri, cu tot cu lacul Bicaz. Peisaje spendide. Ce poţi
face pe ele ? Poţi sta la o masă pe mal, mestecând ceva: un sandviş, o bere, o
ţigară, etc, privind lebedele şi raţele. Poţi pescui ilegal, pentru că nimeni
nu controlează această activitate pe lacuri, cu excepţia nebunilor de la
Ceahlău care, desigur, deranjează.
Ajungem la lacul Bicaz şi la Ceahlău. Drumul naţional Piatra Neamţ Borca e
o catastrofă. Te simţi cu bărcuţa pe valuri, sau cu şalupa în furtună, după
caz. Nu s-a creat absolut nici o oportunitate de 25 de ani pentru ceva turism
pe cei 92 de km de mal. Te poţi duce
în port (portul Bicaz, cu căpitănie şi tot tacâmul) ca să mănânci o mâncare
tristă şi să te dai o tură cu barca sau vaporaşul. A, şi poţi polua liniştit
încercând o plajă pe mal, sau o campare, prin bălării, cu grătare, manele, bere
şi răgete. Şi grohăieli.
Parcul naţional Ceahlău are trasee amenajate şi puncte de informare. Cabanele
turstice sunt tot alea din secolul trecut. Durăul e trist şi fără oportunităţi.
Nimic special de semnalat, deşi peisajele sunt ca-n Elveţia. Iar drumul axial
de la Izvoru Muntelui spre Durău, o nebunie, e bombardat de 20 de ani.
Ajungem pe valea Bicazului, care merge în sens invers spre Lacu Roşu. În cheile
Bicazului nu se ştie unde e limita de judeţ de 25 de ani. Cu Harghita. Aşa că drumul
Bicaz Lacu Roşu este şi el, desigur, bombardat pe partea Bicazu Ardelean, Bicaz
Chei. Nişte zone fantastic de frumoase,la fel ca-n Bucovina, cu damf de Elveţia
pe ici pe colo. Şi ? Ce dacă ? Nu avem bani.
În Cheile Bicazului poţi să te plimbi, încurcând circulaţia, să cumperi
suvenirurile tradiţionale în toată Europa, să faci poze, să poluezi puţin,
eventual, după care să fugi la cele două trei crâşme din Lacu Roşu să înfuleci.
Nimic de semnalat nici aici cu mâncarea, la fel ca pe lacul Bicaz, la fel ca la
Durău. Totul mediocru. Nu mai zic de atitudine şi de sărăcia meniului.
O crâşmă rezonabilă şi care ţine steagul sus de vreo 20 de ani e doar la
Orizont, în Farcaşa, lângă Borca, deşi drumul până acolo e pericol de dinţi
sparţi la volan.
Umblând prin satele şi comunele judeţului Neamţ, ai surpriza că unii mai
încearcă să asfalteze, pe ici pe colo. Desigur, majoritatea sunt lucrări la
limita mântuielii, care nu vor dura mult şi care oricum nu sunt respectate prea
tare de localnici, care le zgândăresc rezistenţa cu tractoarele pline de noroi
şi locurile de amestecat ciment din faţa porţii. Plus că primăriile reuşesc pe
urmă să rezolve şi alimentări cu apă şi uneori gaze, deci iar pickamere şi gropi
şi şanţuri cârpite.
Şi ce view de la Bisericani ! Şi ce frumos e pe valea Tarcăului ! Sau de la
Tg. Neamţ la coada lacului Bicaz ! sau la Grinţieş ! sau la Tazlău !
N-ai ce să faci. Te plimbi prin pădure, după ce te-ai ridicat de la masă, ca să poţi să te aşezi din nou la masă şi să bagi. Se vând bine vinurile, nu peisajele. Nu trasee de biciclete, nu drumeţii, nu activităţi sportive, sau de orice altfel. Ceva care să aducă şi să ţină oameni în zonă, să vadă ce frumos e aici şi să lase bani.
N-avem bani pentru aşa ceva. la ce să-şi rupă lumea maşinile până aici ?
N-ai ce să faci. Te plimbi prin pădure, după ce te-ai ridicat de la masă, ca să poţi să te aşezi din nou la masă şi să bagi. Se vând bine vinurile, nu peisajele. Nu trasee de biciclete, nu drumeţii, nu activităţi sportive, sau de orice altfel. Ceva care să aducă şi să ţină oameni în zonă, să vadă ce frumos e aici şi să lase bani.
N-avem bani pentru aşa ceva. la ce să-şi rupă lumea maşinile până aici ?
Foarte rar vezi servicii de calitate. Dar nu există oportunităţi de a face
turism. Aşa că e greu să găseşti motivaţia de a fi turist în zonă. La Suceava
există.
La noi poţi doar afuma aerul cu grătar la marginea drumului sau forţând barierele forestiere, cu nervi pe Romsilva că nu e voie la fripturi în pădure.
SUNTEM UN JUDEŢ DE NESIMŢIŢI, ÎN TOATE SENSURILE POSIBILE !
Ne minţim singuri şi nu există bani destui decât pentru furăciuni. Mare
păcat.
Zic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu