Meteoriţii văd totul de sus. Se uită doar de sus, auzi tu. Din poziţia lor,
normal, perspectiva e alta. Totuşi, probabil că atât de intense imagini ajung
pe retina lor că, fără să-şi dea seama, ard complet, înainte să ajungă umăr la umăr
cu noi şi să vadă lucrurile punctual, şi mai bune, şi mai rele, dar fără atâta
concentrare de emoţii. Pentru noi e bine, pentru ei e rău.
Sau poate e puţin altfel ? Numai ce-am zis că perspectiva lor e alta. Dacă de
fapt rostul e să simţi la maxim, să arzi la maxim ? Totul la extrem. Viteza,
frecarea, intensitatea, temperatura.
Să simţi pentru câteva secunde că eşti Soarele, sau să vegetezi la
nesfârşit, la limita îngheţului ?
Ce amănunte, ce detalii ? Că oare să-i fac bezele sau cartofi prăjiţi ? Dar
dacă nu i-or plăcea ? Oare să iau orhidee sau trandafiri ? Cât de des ? Am timp
să scot câinele azi ? Mă iubeşte, nu mă iubeşte ?, măi floare smotocită, biata
de tine. Etc.
Nu, tati, perspectivă, management eficient. Fără smiorcăieli. Dăruire totală
! Gazeificare, plasmă. Furi privirile indiscrete, norocoase, luminezi cerul,
generezi dorinţe, visuri îndrăzneţe. Fără alcool, fumuri sau pastile pentru stimulare. Pe bune,
natural.
Cerul nemişcat sau ploaia de meteoriţi ?
Deşi există, ca oriunde în altă parte, poveste, situaţie, excepţii. Meteoritul
din secolul trecut care a luminat Siberia, cicatrizându-i o rană pe hartă, a
fost unul, probabil, răzgândit. Ori a renunţat în ultima clipă la implicarea
totală, ori a demarat mai greu în pasiunea lui, oricare o fi fost aia, ori a
vrut pur şi simplu s-o facă în stil sovietic, la scară mare. Poate că fiind un
meteorit siberian, uriaş, a avut timp şi loc în el să înceapă o luptă între raţiune şi
simţire. Finalul, din perspectiva lui de meteorit, doar el îl ştie. Noi, în
micimea noastră şi raza limitată de acţiune, am evaluat apatici nişte
suprafeţe şi nişte cantităţi de masă lemnoasă afectate, bucurându-ne că nu are
nimeni migrene.
Totuşi, deşi ne ştiu cât suntem de mărunţi din toate punctele de vedere, nu
numai că vor să ne facă să simţim altfel, mai intenşi, la nivel individual, dar au şi un mesaj
secundar, cum ar fi, poate, că ar trebui să lăsăm lucrurile aşa cum sunt ele, să lăsăm natura
intactă, să ne ardem pasiunile fără să distrugem planeta, etc.
Cu excepţia, desigur, a câte unuia,care să confirme regula. De fabricaţie
rusească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu